Și iată că am trecut iarăși hotarul prorocit de Dumnezeu… Ce sentimente ciudate bat la ușa sufletului meu de vreo câțiva ani încoace cu câteva zile înainte de data de 27 aprilie și mă întreb de ce?! Nu-mi vine în minte nici un motiv rezonabil, întemeiat…poate pentru că am avut stabilite niște scopuri pe care nu le-am atins și care în consecință au fost amânate pe alți ani, sau spulberate de altele care îmi păreau urgente, dar neimportante, sau poate…..
De 27 aprilie am decis să mercantelizez speranțele, să încrustez soarele pe buzele mele și stelele în ochii mei, să renunț la melancolie, tristețe, la stresul existenței…am ales intensitatea sentimentului că merită să te dăruiești și să primești iubirea fără a mai căuta dedesubturi, fără a mai calcula cât este de logic sau ilogic.
Gândurile frumoase pe care mi le-ați împărtășit și pe care mi le-ați dedicat m-au făcut să mă simt specială, au schimbat nostalgia în sublim incontestabil, în bucurie incomensurabilă. Gândurile de la voi sunt asemeni lămpilor pe care locuitorii Norvegiei le aprind la ferestre ca călătorii, dar și trecătorii, să nu fie cuprinși de singurătate și frică.
Vă mulțumesc tuturor pentru urările originale, pline de sensibilitate profundă, lacrimogenă pe alocuri, dar și pentru timpul acordat mie. Mulțumesc tuturor care au apărut în viața mea de-a lungul timpului și în mod special celor ce au ales să și rămână, indiferent de circumstanțe. Mulțumesc și celor care nu au făcut-o, pentru că sigur mereu direcționează gânduri pozitive și frumoase la adresa mea.
Sunt fericită să vă știu alături de sufletul meu, vă îmbrățișez și vă iubesc!!!