Chiar dacă scepticismul pune stăpânire pe tot mai mulți dintre noi, fie datorită convingerilor false a celor mai mari, fie a unor dezamăgiri din trecut, vin să vă contrazic susținând sus și tare că Moș Crăciun chiar există și e mai aproape de noi decât ne așteptăm. Chiar dacă nu are haină roșie, barbă albită de mulțimea cristalelor de nisip de pe plaja vieții, nu are nici burtă și nici sac, și nici toiag, nu are sanie trasă de reni, chiar dacă nu e un moș trecut de 100 de ani, acesta există și are sute și mii de soli. Solul poate fi un el sau o ea, poate fi tânăr sau bătrân, poate fi cineva pe care cunoști sau nu…important e să crezi în puterea nelimitată a Moșului, să-i scrii, să fii recunoscător și cel mai important este să fii încrezător în miracolul Crăciunului.
Crăciunul în sine este un miracol, în data de 25 decembrie, acum câteva mii de ani în urmă, s-a născut Mântuitorul nostru, Cel care ne-a învățat că puterea credinței este măreață, Cel care încă de la nașterea sa a făcut minuni…
Chiar dacă scrisoarea pe care i-am scris-o anul acesta Moșului era o avalanșă de dorințe departe de firescul dorințelor de Crăciun, spiridușii i-au transmis Moșului două scrisori, una scrisă mai întâi pe foaie cu cerneala speranței și apoi publicată pe blog, și o alta scrisă în inimă cu cerneală roșie și publicată lui Dumnezeu.
Încă din ajunul Crăciunului mă bucur ca un copil de tot ce mi se întâmplă, de darurile Moșului și de tainicile sale căi de a face oamenii fericiți. Solii Moșului m-au copleșit de emoții în acest an bătându-mi inopinant la ușă, lăsându-mi daruri și bucurându-mi sufletul cu chipurile lor angelice, luminâdu-mi fața cu strălucirea aurei lor.
Vă mulțumesc pentru bucuria inegalabilă, pentru atmosfera de sărbătoare pe care ați imprimat-o adânc în inima mea, pentru surprizele de neuitat, pentru că-mi sunteți alături. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a creat condiții să vă cunosc, îi mulțumesc că sunteți.
