De curând am primit confirmarea programării pentru un nou set de investigații în Belgia, astfel că pe 1 septembrie voi fi acolo…mai aproape de realizarea visului meu. MAI APROAPE nu înseamnă doar o nouă plecare, un nou zbor,o nouă călătorie, ci un nou pas spre realizarea și către destinația ce o caut de ceva timp – SĂNĂTATE. În acești opt ani am fost rătăcită prin labirintul incertitudinii, am fost „prizonieră în necunoscut”, așa cum afirma Lilu, acum însă întrezăresc luminița de la capătul tunelului, simt cum se sfărâmă zidul care mă ținea captivă. Mă simțeam asemeni Anei din Meșterul Manole, iar zidul începea să mă acopere tot mai mult pe zi ce trecea. Cu fiecare vizită la medic mă simțeam tot mai confuză, simțeam că mă scufund în oceanul infinit al nedumeririi…
1 septembrie este tot mai aproape cu fiecare zi ce se scurge, cu fiecare bătaie de orologiu și astfel eu sunt mai aproape de acea destinație pe care o crezusem intangibilă până a-l contacta pe prof. Massimo Pandolfo.
De data aceasta iarăși voi zbura singură, vechea schemă 🙂 Chișinău-Kiev-Bruxelles și Bruxelles-Kiev-Chișinău. Singură voi pleca pentru că trebuie să fac economii financiare având în vedere faptul că e nevoie să merg încolo de două ori pe an, dar cel mai îmbucurător lucru e că în Bruxelles voi fi așteptată de oameni ce nu au putut să rămână indiferenți, care sunt gata să-mi ofere sprijin, să mă găzduiască, să mă însoțească.
Chiar dacă departe de casă, românii din Bruxelles, mai cu seamă acei care mă susțin, nu uită să fie oameni, să fie buni și milostivi…nu-și uită menirea Biblică: „ajută-ți aproapele” și „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Levitic 19:18b). Mulțumesc tuturor și Dumnezeu să vă călăuzească mereu!!!
