„După furtună mereu soarele își arată frumusețea”
Soarele meu cu frumusețea sa sublimă este nunta prietenilor mei, iar razele pline de căldură și lumină nu sunt altceva decât oamenii care au apărut în viața mea datorită acestui prilej, oameni cu fețe angelice, cu aure mai strălucite decât a oricărui astru ceresc, mai motivanți decât orice psiholog sau carte de self-improvement și lista ar putea continua doar cu cele mai frumoase cuvinte spuse la superlativ.
Au fost momente de neuitat petrecute la sute de kilometri distanță de casă, momente unice care mi-au reîmprospătat simțurile, momente în care am fost eu, momente în care liberul meu arbitru a fost eliberat din închisoarea în care l-am ținut captiv pentru un timp îndelungat.
Profunzimea sentimentului de bine a fost suplinit de buna dispoziție pe care cu o energie demnă de invidiat mi-au creat-o și pecetluit-o în inimă. Încă de la debarcare lucrurile au început să ia o întorsătură nouă, una care mi-a venit ca un balsam pentru inima mea îndurerată…
Din furnicarul metropolei, din zăpăceala călătorilor din Gara de Nord, în câteva ore mă bucuram alăuri de frumoșii mei sis și bro și întreaga lor/noastră familie (îndrăznesc să spun „noastră” pentru că i-am simțit foarte firești și pentru că m-au făcut să mă simt parte a familiei lor) într-un mediu rural extraordinar de sublim, o zonă ce a stat la baza muzei creației lui Brâncuși.
Cultură, economie, educație… toate bine antrenate într-o perfectă horă, un tandem care dau lucrurilor splendoare, sclipici și unicitate.
Aș vrea să le mulțumesc pentru starea de bine și pentru șansa oferită, nu doar cea de a călători și vizita locuri noi și inedite pentru mine, ci cea de a cunoaște OAMENI noi și cea de autodescoperire.
Bunătatea și căldura pe care mi-au oferit-o sunt ceea ce mă fac să afirm fără echivoc „O să mă întorc”.